Inovare de susținere vs. inovație disruptivă

Diferența dintre inovația de susținere și cea disruptivă este frecvent neînțeleasă de mulți oameni de afaceri. Principala diferențiere pe care o fac este că inovarea de susținere provine din ascultarea nevoilor clienților de pe piața existentă și crearea de produse care să satisfacă nevoile lor preconizate pentru viitor. Inovarea disruptivă creează noi piețe separate de cea principală; piețe care sunt necunoscute la momentul conceperii tehnologiilor.

Liderii de piață consacrați sunt extrem de buni în a face față și a exploata inovațiile de susținere pentru a alimenta creșterea pe termen scurt a companiilor lor. Cu toate acestea, inovațiile disruptive reprezintă o provocare pentru liderii de piață pe care mulți nu reușesc să o depășească. De ce se întâmplă acest lucru?

Inovările disruptive creează piețe care sunt inițial prea mici pentru a fi „interesante” pentru marile firme stabilite. Aceste firme au o responsabilitate față de acționarii lor de a menține rate de creștere continuă care nu pot fi satisfăcute de randamentele inițiale mici obținute prin urmărirea piețelor emergente.

Incapacitatea firmelor mari de a intra devreme pe aceste piețe oferă firmelor mai mici și start-up-urilor avantajul timpului. Firmele dominante vor intra, în mod inevitabil, pe aceste piețe emergente atunci când vor deveni „suficient de interesante”, însă timpul dintre conceperea piețelor și intrarea acestor firme este o resursă valoroasă pentru firmele mai mici, care pot folosi această perioadă pentru a acumula cunoștințe atât despre piață, cât și despre tehnologie și pentru a-și stabili un brand de nișă.

„Toate previziunile privind piețele pe care le vor crea tehnologiile disruptive au un singur lucru în comun, toate sunt greșite.”

Este imposibil să se prevadă cu exactitate piețele create de tehnologiile disruptive, deoarece acestea nu există. Acest lucru pare evident, dar atât de multe companii urmăresc identificarea unei singure căi pentru o tehnologie disruptivă. Numai în acest fel pot formula un plan exact pentru compania lor la intrarea pe piață și pot justifica investițiile de resurse și capital. Această urmărire este inutilă. În loc să încerce să urmărească o cale absolută, aceste companii ar trebui să pregătească un plan care să permită mai multe eșecuri înainte de a identifica adevărata piață pentru această tehnologie. Acest proces iterativ a fost bine adoptat de multe companii de internet în ultimul deceniu, însă companiile din multe alte industrii încă se luptă cu acest concept.

Sunt fascinat de inovația disruptivă și de factorii care determină dacă o anumită inovație va avea succes sau va eșua. Cartea lui Clayton Christensen „The Innovators Dilemma” (Dilema inovatorilor) explorează aceste gânduri în profunzime. V-aș recomanda cu siguranță să o citiți (dacă nu ați făcut-o deja).

.