Știința rudimentară . O scurtă istorie a științei | PBS

O scurtă istorie a științei

Omul a fost întotdeauna curios, având nevoie să înțeleagă de ce lucrurile se comportă într-un anumit fel și încercând să facă legătura între observație și predicție. De exemplu, încă din preistorie am observat cerul și am încercat să înțelegem schimbările sezoniere în poziția soarelui, a lunii și a stelelor. În jurul anului 4000 î.Hr., mesopotamienii au încercat să-și explice observațiile sugerând că Pământul se afla în centrul Universului și că celelalte corpuri cerești se mișcau în jurul lui.Oamenii au fost întotdeauna interesați de natura și originile acestui Univers.

Metalurgia

Dar ei nu erau interesați doar de astronomie. Extracția fierului, care a dus la epoca fierului,este un proces chimic pe care primii metalurgiști l-au dezvoltat fără să înțeleagă nimic din științaimplicată. Cu toate acestea, ei au fost totuși capabili să optimizeze extracția prin încercări și erori. Înainte de aceasta, au fost extrase cuprul și staniul (ceea ce a dus la epoca bronzului) și, mai târziu, zincul. Modul exact în care a fost descoperit fiecare dintre aceste procese s-a pierdut în negura timpului, dar este probabil că acestea au fost dezvoltate cu ajutorul observației și experimentului, într-un mod similar cu cel folosit de oamenii de știință de astăzi.

Medicină

Omenirea timpurie a observat, de asemenea, că anumite plante puteau fi folosite pentru a trata boli și afecțiuni,și au fost dezvoltate medicamente pe bază de plante, dintre care unele sunt încă folosite de companiile farmaceutice moderne pentru a oferi piste pentru noi medicamente sintetice.

Grecii

Primii oameni care au încercat să dezvolte teoria din spatele observațiilor lor au fost grecii: oameni precum Pitagora, care s-au concentrat pe o viziune matematică a lumii. În mod similar, Aristotel și Platon au dezvoltat metode logice de examinare a lumii din jurul lor. Grecii au fost cei care au sugerat pentru prima dată că materia era formată din atomi particule fundamentale care nu puteau fi descompuse mai departe.

Dar nu numai grecii au fost cei care au făcut ca știința să avanseze. Știința a fost dezvoltată și în India, China, Orientul Mijlociu și America de Sud. În ciuda faptului că aveau propria lor viziune culturală asupra lumii, fiecare dintre ele a dezvoltat independent materiale precum praful de pușcă, săpunul și hârtia. Cu toate acestea, abia în secolul al XIII-lea, o mare parte din aceste lucrări științifice au fost reunite în universitățile europene și au început să semene mai mult cu știința așa cum o cunoaștem astăzi. La început, progresul a fost relativ lent. De exemplu, a fost nevoie de secolul al XVI-lea pentru ca Copernic să revoluționeze (la propriu) modul în care privim Universul și pentru ca Harvey să își expună ideile privind modul în care circulă sângele în corpul uman. Acest progres lent a fost uneori rezultatul dogmelor religioase, dar a fost, de asemenea, un produs al vremurilor tulburi!

Nașterea științei moderne

În secolul al XVII-lea s-a născut cu adevărat știința modernă, iar lumea a început să fie examinată mai îndeaproape, folosind instrumente precum telescopul, microscopul, ceasul și barometrul. Tot în această perioadă au început să fie formulate legi științifice pentru fenomene precum gravitația și modul în care sunt legate volumul, presiunea și temperatura unui gaz. În secolul al XVIII-lea, o mare parte din biologia și chimia de bază a fost dezvoltată ca parte a Secolului Luminilor.

Secolul al XIX-lea a fost marcat de unele dintre marile nume ale științei: oameni precum chimistul John Dalton, care a dezvoltat teoria atomică a materiei, Michael Faraday și James Maxwell, care au prezentat amândoi teorii privind electricitatea și magnetismul, și Charles Darwin, care a propus teoria (încă) controversată a evoluției. Fiecare dintre aceste evoluții i-a forțat pe oamenii de știință să își reexamineze în mod radical viziunea asupra modului în care funcționa lumea.

Secolul trecut a adus descoperiri precum relativitatea și mecanica cuantică, care, din nou, au cerut oamenilor de știință să privească lucrurile într-un mod complet diferit. Te face să te întrebi care vor fi descoperirile iconoclaste ale acestui secol.

Tabelul de mai jos prezintă scara temporală a unora dintre evenimentele majore din istoria Pământului și evoluțiile din știință și tehnologie. El arată ceva din dezvoltarea paralelă a comunicării umane și a științei și a aplicațiilor sale tehnologice, plasate în contextul istoriei Pământului ca întreg. Anii înainte de prezent (BP) indicați în acest tabel sunt, bineînțeles, aproximativi, în sensul că implică pur și simplu „aproximativ atât de mult timp în urmă”. În ceea ce privește timpurile mai vechi, este evident că niciun om de știință nu ar putea dovedi că Pământul s-a format exact acum 4.600.000.000 de ani sau că primele așezări umane au fost înființate acum 12.000 de ani.

.

.

.

.

.